Nu mai ştiu cum a început boala

Nu mai ştiu cum a început boala pe care o am, pentru că eram foarte mică, aveam 4-5 ani, cu dureri abdominale foarte mari, urmate de greţuri şi umflături foarte dese la faţă, gât, mâini, picioare şi majoritatea corpului. Ţin minte când eram la şcoală în clasa I, îmi era mâna dreaptă foarte umflată, neputând să ţin creionul în mână, plângeam pentru că nu puteam să scriu. Învăţătoarea m-a lovit pentru că nu ştia ce se întâmplă, lucru care a afectat-o şi pe ea văzându-mă atunci. De atunci a început să-mi fie ruşine de boala care o aveam şi o am şi acum şi la vârsta de 48 ani. Niciodată nu au ştiut ce medicamente să-mi dea, ori de câte ori am fost internată la spital, am fost expusă la fel de fel de tratamente, medicii mi-au pus diagnosticul de reumatism la inimă. Am făcut foarte mult tratament cu Penicilină, Efitard şi Moldamin şi chiar şi alte tratamente fără să-mi fi folosit vreodată la ceva. Am renunţat să mai merg la vreun medic ştiind că nu mai am nici o şansă ca eu să mă fac bine. Mi-a afectat foarte mult viaţa neputând să mă angajez vreodată, pentru că eram săptămânal bolnavă, iar din cauza umflăturilor la faţă trebuia să mă ascund să nu mă vadă cineva, pentru că râdeau de mine, cineva m-a vazut şi mi-a zis că am lepră, lucru care mă face să-mi fie şi mie ruşine de înfăţişarea mea. Eu nu mai am speranţă să mă vindec complet, chiar dacă această boală urâtă a fost descoperită, dar imi doresc din suflet ca cei foarte tineri care au această boală să se facă bine, să ducă o altfel de viaţă cu mult mai bună decât ducem noi cei care ne chinuim de o viaţă. Vă mulţumesc din suflet pentru că aţi descoperit această boală AEE dându-le o speranţă mai bună celor care vin în urma noastră.